Grație (sic!) DNA Brașov, am aflat tarifele: minutul de interceptare costă 2,57 lei, iar ora de filaj – 314 lei.
Jenant de puțin. Arta e mereu Cenușăreasă.
Vreo 2,57 era minutul când s-a inventat telefonul mobil și puteai vorbi liber, de capul tău. Tot 2,57 și acum, când – dintr-un minut – un artist al urechii scoate ideile ca perlele din stridii? Numai „Bună dimineața” poate fi interpretată într-o mie de feluri și mai rămâne loc pentru o notă de subsol!
Cât despre filaj, doar 314 lei pe oră, când solicită toate simțurile?
Travestiți în intelectuali, în investitori, în ciorditori, în pițipoance, artiștii filajului nu sunt simpli funcționari care dorm cu capul pe birou. Ei moțăie într-un boschet, pe un stâlp de telegraf sau într-o mașină parcată, așteptând să se prefacă Hayssam în oaie sau să fugă Ghiță în Serbia.
Ce fac oamenii ăștia e artă. Nu-l poți evalua pe da Vinci („Gioconda”) la centimetru. E mică față de ce te-ai aștepta și zâmbește scurt.
Numai 154,2 lei (m-a dus mintea, am făcut calculul: 2,57×60) ora de interceptare?! 154,2 plus bonusurile, plus asigurarea medicală a maestrului: nu e ușor să asculți mereu aceleași lucruri, repetate ca la balamuc – că se fură, cum se fură, că se minte, cum se minte, bașca înjurăturile (de mamă, de leafă, de soartă, de deficit, de inflație, de program de guvernare). Dacă nu ești dedicat, te arunci pe fereastră, dai cu căștile de pământ.
Ce vreau să spun? Bine c-am uitat.